Nu știu cum să îi zic. Dacă îi spun Yogyakarta, persoana cu care vorbesc se uită un pic nedumerită la mine și ori îmi zice Ah, Jogja! parcă încercând să coreleze cele 2 locuri total diferite (acesta este cazul în care știe de cele câteva denumiri ale orașului), ori trebuie să îi spun câteva nume Jogja, Jogjakarta, poate și Jogjakarta, Indonezia (asta pentru că nu e tocmai orașul cel mai popular printre turiști) pentru a “vorbi” pe aceeași limbă. După ce s-a stabilit conexiunea, pentru cei care l-au vizitat primul lucru care le vine în minte e probabil Borobudur, cel mai mare templu budist din lume.
Temple
Candi (templu) Borobudur este amplasat lângă 2 vulcani, Merapi și Merbabu. Într-o zi senină ai putea să îi vezi de pe Borobudur, iar dacă nu ești așa de “norocos” te poți bucura de jungla verde de jur împrejur. Construcția în sine este impresionantă dar Borobudur este în primul rând un loc al spiritualității budiste. Am putut explora asta datorită ghidului care ne-a explicat metodic arhitectura monumentului. Acesta se împarte în 3 lumi pe care le traversezi urcând templul în sensul acelor de ceasornic. Prima reprezintă lumea plăcerilor sau lumea grijilor și dorințelor cotidiene, lumea în care majoritatea ființelor își duc existența. În modUrmătoarea este lumea formelor, lume care poate fi deschisă prin meditație. În final, lumea fără forme este lumea finală prin care se ajunge la iluminare, la nirvana.
Există baso-reliefuri care dau învățăminte de virtuozitate și bună-purtare și unele care spun povestea lui Buddha.
În baso-relieful din dreapta, o reîncarnare anterioară a lui Buddha trăiește într-o pădure sub forma unui iepure. Acesta are trei prieteni: un șacal, o maimuță și o vidră. Cei patru trăiesc în armonie în pădure. Într-o zi un bătrân ascet le cere de mâncare. Maimuța aduce fructe gustoase, vidra prinde pești iar șacalul îi dă carne și lapte. Iepurele, crezând că iarba pe care o mănâncă nu e îndeajuns pentru bătrân, se oferă pe sine drept hrană. O variantă a poveștii am găsit-o aici [1].
Nu doar frumusețea și liniștea locului stârnesc admirația dar și tot efortul care este depus pentru a menține acest monument. Din păcate, templul este susceptibil la inundațiile datorate precipitațiilor și are nevoie de un sistem de scurgere eficient pentru a preveni infiltrațiile. În plus, Indonezia se află în Ringul de Foc din Pacific ceea ce o face susceptibilă la erupții vulcanice, cutremure și tsunami. Ghidul chiar ne-a zis că, lucky you come from a country that does not have all these natural disasters! După cutremurul din 2006, Borobudur a trebuit “reasamblat” iar la fiecare erupție a lui Merapi (care se află la aproximativ 50km de Borobudur) în care cenușa acoperă templul, fiecare piatră trebuie curățată. Efortul de conservare începe de pe la sfârșitul secolului 19 când olandezii reușesc să refacă sculpturile. Dar abia după preluarea de către UNESCO s-au făcut adevărate îmbunătățiri când un adevărat sistem de drenaj/scurgere este instalat. Restaurarea a durat 7 ani (între 1975 și 1982). În 1991 Borobudur a fost deschis vizitatorilor.
Alt complex de temple tot în apropiere de Jogja este Prambanan.
Cel mai bun satay
<edit after a year>
Specific zonei este gudeg-ul, o garnitură făcută din jackfruit călit care se servește la un pui sau în nasi lemak. Cu toate că mi-a plăcut foarte mult, ceea ce m-a impresionat este un loc de satay, niște frigărui de pui/vită/oaie (porc nu prea pentru că trebuie să fie mâncare consumabilă de musulmani) pe care le poți veni de hac în 2 înghițituri. Sunt de obicei însoțite de sos de alune, dulce.
Pe lângă deliciul culinar, proprietarul localului a amenajat pereții localului așa încât vizitatorii doritori de lăsat dedicații (așa, ca la noi) sau mulțumiri o pot face. Am găsit niște români care își lăsaseră mesajul înaintea noastră, semn că sunt și românii destul de umblați. Bine, locul avea multe multe țări (peste 90) deci șansele să fim pe acolo erau mari. Las aici un link [2].
P.S.: Și pentru că am publicat articolul la un an după ce am făcut excursia, îmi dau seama că poate e util să “lansez” articolele mai repede, dar, deh, nu este totul perfect și atunci amân publicarea.
[1] https://www.thoughtco.com/the-jataka-tale-of-the-selfless-hare-450049
over a cup of teh oh 