Pentru a treia oară în Malaezia, pentru a doua oară la mare, tot cea a Chinei de Sud, dar acum într-un cadru ceva mai turistic, într-o stațiune la vreo 2 ore de Singapore.
De data aceasta am închiriat o dubiță cu șofer cu tot să ne ducă în Desaru. De fapt, am închiriat o dubiță cu șoferiță cu tot. Și acum că am creat așteptarea de a povesti despre Desaru din punctul de vedere al unui potențial turist, voi dezamăgi așteptarea și voi face mai analitic și mai personal acest post.
Mare a fost mirarea când am văzut o femeie micuță, purtând ochelari cu rame groase, acoperită cu niqab, ceea ce este totuși destul de rar în Malaezia unde majoritatea poartă hijab. Straiele erau negre, singurul element distinct erau mânecile înzorzonate cu auriu și pietre prinse pe material. Mi-am dat seama cât de puțin știu despre musulmani cu toate că este una dintre religiile cu cei mai mulți adepți. Și mai mult, mi-am dat seama cât de puțin m-am gândit la ce înseamnă emancipare pentru o femeie musulmană care vrea totuși să își păstreze tradițiile și religia. Șoferița noastră își asumase un job care în sensul tradițional a aparținut bărbaților. Și în Singapore am văzut destule femeie care erau șoferi. O șoferiță de Uber îmi povestea că femeile se simt mai în siguranță să meargă cu ea, mai ales noaptea, după o seară petrecută în club.
Pentru Malaezia, “feminism” este un termen care nu se potrivește perfect întrucât feminismul a apărut o dată cu cererea femeilor de a avea drept de vot în Occident. Pe când în Malaezia, dreptul la vot s-a acordat atât bărbaților, cât și femeilor după ce Malaezia și-a câștigat independența în 1957. Feminismul e înțeles ca o emancipare a femeii ceea ce în contextul Malaeziei are alt sens. În Malaezia, țară predominant musulmană, feminismul are și o dimensiune religioasă, pentru că femeia și bărbatul se consideră egali în fațta divinității. O altă problemă este că, acum, prin lege, prin drepturile pe care le are, o femeie este egală cu un bărbat în România, de exemplu, dar mentalitățile se schimbă mai greu și situația “din teren” este diferită.
Malaezia este o țară care găzduiește atât budiști cât și hinduși. Fac o scurtă paranteză: dacă ajungeți prin Kuala Lumpur, vizitați Batu Caves. Sunt niște temple hinduse în peșteri și unul dintre ele conține o parte din epica Ramayana. Am avut norocul de a prinde un festival hindus unde am primit mâncare indiană vegetariană foarte bună, pe gratis, hehe. Revenind la discuția cu feminismul, nu doar religia influențează, cât și cultura locală care ține de geografie, de minorități, de istorie (colonialism, spre exemplu). După o scurtă documentare, cred că e greșit să spui că feminismul “corect” este cel din cultura occidentală. Nu înseamnă că nu trebuie să protejăm drepturile care au fost câștigate prin curentele feministe occidentale, dar că a cere aceleași reforme în același fel de femei care trăiesc în cu totul alt context cultural și politic este greșit. Un subiect controversat este vălul islamic. Mi se pare un mod de a-și exprima devotamentul religios (alegere personală, atâta timp cât în zone în care există restricții de securitate, legile seculare ale statului > legile religiei). Pe lângă aceasta, eliminarea etalării frumuseții trupești aduce omul mai aproape de divinitate – mă gândesc la modul în care preoții ortodocși poartă straie lungi, negre.
În final, tendința omului occidental de a “civiliza barbarii” se reflectă și în prejudecățile noastre. Este o polemică interesantă deschisă de un exemplu de femeie care muncește ca șofer, care probabil a avut destule situații în care nu a simțit că este protejată prin lege, sau care a trecut prin situații în care demnitatea nu îi era respectată pentru că este femeie dar care, cu toate acestea, se luptă în felul său pentru egalitate.
Alte resurse:
over a cup of teh oh 